Ce este arbitrajul comercial ?
Arbitrajul comercial este un instrument reglementat de legiuitor în favoarea agenţilor economici spre a le oferi alternativa de judecată specializată a litigiilor născute din acte şi fapte de comerţ.
Cum este organizat ?
În România, Arbitrajul comercial este instituţionalizat, Curţile de Arbitraj fiind organizate şi funcţionează pe lângă Camerele de Comerţ ca entităţi neguvernamentale, fără personalitate juridică, independente în exercitarea atribuţiilor ce le revin.
Menirea prevalentă a acestora este de a organiza şi administra soluţionarea diferendelor comerciale prin aplicarea prevederilor din Cartea a IV-a Cod procedură civilă, a Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii şi după caz, a Regulilor de conciliere facultativă, sau a Regulilor UNCITRAL ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional.
În judeţul Argeş este organizată Curtea de Arbitraj Comercial ?
Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, ca instituţie de utilitate publică, în temeiul art.5 din Decretul Lege nr. 139/1990, art.353(1) din Codul de procedură civilă şi art.6 lit. j din propriul Statut, a organizat Curtea de Arbitraj Comercial în data de 02. 04.1994 când, Adunarea Generală a membrilor Camerei de Comerţ şi Industrie Argeş a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia.
Curtea de arbitraj comercial de pe lângă C.C.I. Argeş se compune din 54 arbitri, numiţi de Colegiul de Conducere al C.C.I. Argeş dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală.
De la înfiinţare, conducerea Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş a fost asigurată
în calitate de Preşedinţi de către d-nii: Bădescu Leonard, Sorin Vişinescu. Preşedintele în exerciţiu este d-na Cerbureanu Sevastiţa.
Care sunt competenţele Curţii de Arbitraj Comercial şi cine le exercită?
Potrivit legii, Curtea de arbitraj este abilitată cu:
A)Soluţionarea în drept sau în echitate a litigiilor patrimoniale interne sau internaţionale care izvorăsc din interpretarea sau executarea contractelor de afaceri comerciale, industriale, bancare, de transport intern şi internaţional etc.
B) Efectuarea concilierii facultative a neînţelegerilor care apar între părţi în derularea contractelor
Soluţionarea litigiilor aparţine exclusiv Tribunalului arbitral, format din unul sau mai mulţi arbitrii, învestiţi de părţi.
De regulă, nominalizarea arbitrilor se face de pe lista făcută public la sediul Curţii de arbitraj comercial sau pusă la dispoziţia părţilor în acest sens.
Cum se realizează accesul la această instanţă de judecată?
Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor civile pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.
Litigiile sunt încredinţate spre soluţionare, potrivit convenţiei părţilor, unor arbitri aleşi sau desemnaţi, persoane cărora le revine sarcina de a judeca litigiul şi de a pronunţa o hotărâre pe care părţile se obligă să o execute.
Sesizarea valabilă a Curţii de arbitraj este condiţionată de acordul scris al părţilor clauzei compromisorii fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, numită compromis. materializat fie sub forma clauzei compromisorii fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, numită compromis.
Prin clauza compromisorie părţile convin ca, litigiile care se vor naşte din contractul în care sunt inserate sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe cale arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea lor de numire.
Prin compromis, părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe cale arbitrajului, arătându-se sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului, numele arbitrilor sau modalitatea lor de numire.
De reţinut:
- convenţia arbitrală încheiată între părţi nu creează nici un compromis în privinţa aplicării textelor de lege;
- compromisul poate fi încheiat chiar şi în timpul soluţionării litigiului la instanţele de drept comun;
- convenţia arbitrală, exclude , fără nici o rezervă, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti;
Menţionaţi câteva argumente pentru a prefera această alternativă de judecată
1. partile au posibilitatea de a-si desemna ele insele arbitrii ca vor solutiona litigiul, raportâdu-se la profesionalismul, probitatea morală, specializarea acestora; arbitrii desemnaţi sunt independenti şi imparţiali în îndeplinirea atributiilor şi nu au calitatea de reprezentanţi ai părţilor în litigiu;
2. posibilitatea soluţionării rapide a cauzelor, hotărârea arbitrală pronunţându-se intr-un interval de cel mult 5 luni (pentru litigiile internaţionale 9 luni) de la constituirea tribunalului arbitral, dacă părţile nu au convenit altfel. Comparat cu termenele de solutionare practicate de instantele judecatoresti aspectul devine semnificativ dacă se are în vedere, în plus, natura patrimonială a litigiilor supuse judecăţii;
3. cheltuielile arbitrale sunt regresive şi mult mai reduse decat taxele de timbru percepute în cazul unui proces judiciar; ele se achită o singură dată pe când derularea litigiului în faţa instanţelor judecătoreşti presupune achitarea de taxe la diferite grade de jurisdicţie.
4. solutionarea litigiului, dosarul, inclusiv hotararea arbitrala sunt confidentiale, nici o persoana straina nu are acces la dosar fara acordul scris al partilor. Lipsita de caracterul public al dezbaterilor conferă partilor posibilitatea protejarii onorabilitatii lor, esentiala într-un circuit economic concurential;
5. procedura arbitrală se finalizează, la fel ca la instantele judecatoresti, prin pronuntarea unei hotarari care este definitiva si obligatorie pentru părţi şi se bucură de aceeaşi putere ca o hotarare judecatoreasca. Ea poate fi pusă în executare silită prin mijloacele stabilite de Codul de procedura civilă.
6. hotărârea arbitrală poate fi reformată numai pe calea actiunii in anulare, promovată în condiţiile şi pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege.
7. arbitrajul pune la indemana partilor si o procedura de conciliere, instrument prin care se pot armoniza interesele lor si evita litigiile comerciale cu toate inconvenientele care le acestea le presupun.
